România se află într-o poziție unică în Europa Centrală și de Est, după ce s-a alăturat Franței, Germaniei și altor opt state UE într-un apel pentru reducerea blocajelor provocate de dreptul de veto în politica externă europeană. Această inițiativă, semnată de 11 state membre, vizează reforma mecanismului de luare a deciziilor într-un domeniu crucial pentru coeziunea și eficiența Uniunii Europene. Cele 11 țări susțin că unanimitatea trebuie păstrată acolo unde este esențială, dar că UE trebuie să poată recurge mai ușor la majoritatea calificată pentru a evita situațiile în care un singur stat împiedică acțiunea comună.
Un grup de 11 state europene susține reforma veto-urilor
Un grup de 11 state membre ale Uniunii Europene, între care România, cere renunțarea la veto-urile “obstructive” care au blocat în ultimii ani acțiunea externă a UE, susținând că principiul cooperării loiale trebuie să primeze. Acestea au semnat o scrisoare adresată Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas, consultată de mai multe publicații. În scrisoare, se subliniază că cultura consensului din Uniune este o sursă importantă a legitimității sale, dar trebuie să se asigure și că această cultură favorizează acțiunea comună, în loc să o împiedice.
În scrisoare, se menționează că “legitimitatea nu este suficientă dacă nu avem și forță”. Această afirmație reflectă o preocupare majoră a celor 11 state, în contextul în care un singur stat membru poate bloca deciziile UE în Consiliu, unde se adoptă majoritatea deciziilor din domeniul politicii externe și de securitate comună. Acest mecanism a fost folosit în repetate rânduri în timpul celor 16 ani de guvernare ai lui Viktor Orbán în Ungaria, unde dreptul de veto a fost folosit pentru a obține concesii și pentru a-și promova interesele.
În ultimele luni, Germania, cel mai mare stat membru al UE, a fost secondată de Franța în apelurile pentru reformarea procesului decizional în politica externă. În prezent, majoritatea deciziilor UE din acest domeniu sunt adoptate în Consiliu cu unanimitate, ceea ce înseamnă că un singur stat membru poate bloca adoptarea unei decizii. Această realitate a fost pusă în evidență de evenimente recente, inclusiv atunci când Viktor Orbán a blocat un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, convenit de liderii UE, într-o criză provocată de o dispută cu Kievul privind conducta petrolieră Drujba, fără legătură directă cu mecanismul financiar.
Soluția atunci a fost “abținerea constructivă”, un mecanism existent în tratele UE prin care un stat membru declară formal că nu aplică decizia, dar acceptă că aceasta angajează Uniunea și se abține de la blocarea adoptării ei. Cu toate acestea, semnatarii scrisorii susțin că acest mecanism nu este suficient pentru a garanta eficiența politicii externe UE.
Cinci principii propuse pentru reforma veto-urilor în politica externă a UE
Pornind de la lecțiile perioadei Orban, semnatarii scrisorii formulează cinci principii care, în opinia lor, ar trebui să ghideze și să consolideze politica externă și de securitate comună a UE. Acestea sunt următoarele:
1. Respectarea principiilor cooperării loiale și solidarității reciproce;
2. Utilizarea mai frecventă a abținerii constructive, prin care un stat nu împiedică adoptarea unei decizii, chiar dacă nu este de acord cu aceasta;
3. Evitarea legării deciziilor de politică externă de chestiuni “substanțial nelegate” de acestea;
4. Analizarea posibilităților prevăzute de tratatele UE pentru trecerea de la unanimitate la votul cu majoritate calificată;
5. Prezentarea unor “motive vitale justificate” atunci când un stat se opune unei asemenea schimbări.
“Cadrul juridic pentru toate cele cinci principii există deja. Depinde exclusiv de noi să le punem în aplicare și, astfel, să facem progrese în politica noastră externă”, se arată în scrisoare. Una dintre posibilitățile discutate este utilizarea clauzei-pasarelă (“passerelle clause”) prevăzute de articolul 31 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Aceasta permite, în anumite condiții, ca anumite decizii din domeniul politicii externe și de securitate comună, care în mod normal necesită unanimitate, să fie adoptate prin majoritate calificată.
Renunțarea la majoritatea calificată poate fi aplicată de la caz la caz, iar modalitățile de a simplifica luarea deciziilor există deja în tratatele UE. Unanimitatea va fi menținută acolo unde statele membre consideră că este esențială. Susținătorii reformei argumentează că majoritatea calificată ar accelera procesul decizional și ar împiedica un singur stat să blocheze acțiunea comună.
Oponenții se tem însă că renunțarea la unanimitate ar reduce protecția intereselor naționale și ar afecta legitimitatea democratică a unor decizii în domeniul politicii externe. Pentru statele membre mai mici, dreptul de veto este considerat un instrument de ultimă instanță prin care își pot apăra pozițiile în fața statelor cu o pondere politică și economică mai mare. Utilizarea clauzei-pasarelă este dificilă tocmai din cauza regulii pe care încearcă să o modifice: pentru activarea ei este necesară unanimitatea statelor membre. Prin urmare, orice stat care se opune trecerii la majoritatea calificată poate împiedica activarea mecanismului.
De ce România susține reforma și ce se întâmplă în următoarele zile
Scrisoarea celor 11 state propune ca, înainte de recurgerea la blocaj, să existe consultări “semnificative” pentru soluționarea eventualelor divergențe și găsirea unui compromis. Scrisoarea urmează să fie discutată la reuniunea informală a miniștrilor de externe UE, care a început marți seară în Irlanda. Tot acolo vor fi analizate și posibilele variante de reformare a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), structura diplomatică a UE condusă de Înaltul Reprezentant Kaja Kallas.
Întrebarea firească este de ce ar renunța România la dreptul de veto în politica externă a UE? Mai ales că a folosit cel puțin odată necesitatea de unanimitate pentru a bloca o decizie a Consiliului, după cum reamintește Euronews. Acum s-ar putea vorbi de efectul direct al intensificării războiului hibrid dus de Rusia, înmulțirea alarmantă din ultimele luni a incidentelor cu drone, inclusiv în apropiere de viitoarea exploatări de gaz din Marea Neagră, Neptun Deep, și interesul strategic al Bucureștiului de a facilita admiterea Republicii Moldova și a Ucrainei în Uniunea Europeană.
Pe scurt, Bucureștiul preferă o Europa care poate acționa unită și eficient în fața Rusiei, unei Europe în care un singur stat poate bloca decizia tuturor. Mai mult, România pare să mizeze pe faptul că ar putea avea mai multă influență într-un sistem în care trebuie să formeze coaliții cu alte state, decât într-un sistem în care fiecare țară poate spune pur și simplu “nu”.
Fapt este că a semnat scrisoarea. Motivele sunt deducții logice, pentru că nu există încă nicio explicație oficială a opțiunii, nici din partea Președinției, nici a Ministerului de Externe, nici a Guvernului. Interesant este că ziua în care a fost trimisă scrisoarea celor 11 state UE, 1 septembrie, președintele Nicușor Dan a prezentat politica externă a României prin trei priorități: consolidarea securității, comunitățile românești din străinătate și diplomația economică.
În privința securității, el a spus că România încearcă să-și consolideze rolul în formatele multilaterale și s-a referit explicit la securitatea transatlantică, a flancului estic și a regiunii. Nu a menționat însă inițiativa celor 11 și nici trecerea la majoritate calificată în politica externă a UE. Această lipsă de mențiune a inițiativei în discursul oficial al Președintelui ar putea sugera că subiectul este încă în dezbatere internă, iar explicațiile oficiale nu sunt încă disponibile.
În contextul actual, în care tensiunile cu Rusia cresc, și în care România are un rol strategic în regiune, reforma veto-urilor reprezintă un pas important pentru a consolida unitatea și eficiența politicii externe a UE. Dacă inițiativa va fi adoptată, va schimba modul în care se iau deciziile în Uniune, ceea ce poate duce la un nou echilibru de putere între statele membre.
Pe de altă parte, oponenții reformei vor rămâne, iar tensiunile interne în UE pot persista. În final, decizia va depinde de capacitatea celor 11 state de a obține consensul necesar pentru activarea clauzei-pasarelă, o sarcină dificilă, dar posibilă, dacă toate părțile sunt de acord cu necesitatea unei reforme structurale în politica externă a Uniunii Europene.
În concluzie, România susține reforma veto-urilor în politica externă a UE, dar motivele oficiale nu sunt încă cunoscute. În contextul actual, această decizie poate schimba echilibrul de putere în Uniune, dar poate și aduce tensiuni interne. Ce va alege România, și ce va alege restul statelor, rămâne de văzut.
David Voicu
