Într-un caz care a captat atenția întregii țări, jurații nu au reușit să ajungă la un verdict unanim în ceea ce privește Lindsay Clancy, o mamă din SUA acuzată de uciderea celor trei copii, în timp ce sufera de psihoză postpartum nediagnosticată. După 18 ore de deliberări intense, cei 12 jurați – nouă femei și trei bărbați – au anunțat judecătorul William Sullivan că nu pot ajunge la o decizie comună. Judecătorul a hotărât ca deliberările să continue, în speranța că se va ajunge la un acord.
Jurații în impas: ce urmează?
Dacă jurații nu vor reuși să se pună de acord, procesul va fi anulat, iar procurorii vor avea dreptul să rejudece cazul cu un nou juriu. Lindsay Clancy, în vârstă de 36 de ani, fostă asistentă medicală de maternitate, nu a negat niciodată faptele. Ea a admis că a ucis copiii săi – Cora, în vârstă de cinci ani, Dawson, de trei ani și Callan, de opt luni – prin strangulare.
Avocații ei au susținut că nu ar trebui să fie trasă la răspundere penală, deoarece era în plină psihoză postpartum, o afecțiune rară care poate duce la halucinații și paranoia, în unele cazuri chiar la tentative de sinucidere sau agresiune asupra copiilor. Procurorii, însă, au insistat că Clancy a acționat intenționat, rațional și rapid pentru a atinge un scop specific – acela de a ucide.
În urma crimei, Lindsay Clancy a sărit din fereastra unui dormitor de la etaj, într-o aparentă tentativă de sinucidere, iar după aceea a rămas paralizată de la talie în jos. În ciuda brutalității actelor sale, Clancy a primit sprijin din partea unor femei din SUA, care au susținut că cazul ei a evidențiat deficiențele din sistemul de sănătate mintală, precum și lipsa de conștientizare cu privire la psihoza postpartum, care afectează una sau două mame din fiecare 1.000.
Fostul ei soț, Patrick Clancy, director de vânzări la Microsoft, care a descoperit cadavrele copiilor, a susținut-o în instanță și a înființat o organizație non-profit dedicată îmbunătățirii îngrijirii sănătății mintale a femeilor. Pe parcursul procesului, jurații au ascultat mărturiile a 85 de martori, printre care rude ale lui Clancy și profesioniști din domeniul sănătății, care au oferit opinii divergente privind starea ei mentală.
Patrick Clancy a declarat în instanță că starea psihologică a soției sale s-a deteriorat după ce a născut cel mai mic dintre copiii lor, în mai 2022. El a descris-o ca pe o mamă “foarte devotată”, care “încerca să găsească medicația potrivită”. De asemenea, a menționat că Clancy își exprimase gânduri legate de rănirea copiilor în lunile care au precedat crimele, la fel cum a făcut și mama lui Clancy, Paula Musgrove.
Avocatul apărării, Kevin Reddington, a spus juraților că Clancy a solicitat îngrijire medicală de 19 ori între septembrie 2022 și ianuarie 2023 pentru depresie, anxietate și insomnie. În acea perioadă, i s-au prescris 12 medicamente – antidepresive, somnifere și un antipsihotic – de către cinci furnizori de servicii medicale. “Doamne, ce mai trebuie să facă? Cerea ajutor, dar nu-l primea”, a spus Reddington.
În ajunul Anului Nou 2022, Clancy s-a internat într-un spital de psihiatrie, unde a rămas timp de cinci zile. Nouăsprezece zile mai târziu, avocatul ei a spus că a auzit o voce masculină autoritară care îi poruncea să-și omoare copiii. Alți doi martori care au văzut-o pe Clancy după crime au declarat că ea le-a povestit despre vocea persistentă.
Personalul medical care a consultat-o pe Clancy înainte de 24 ianuarie 2023 a pus la îndoială caracterizarea stării ei mentale făcută de apărare. Un psihiatru a declarat în fața instanței că Clancy “nu a afirmat niciodată că ar fi avut gânduri de a face rău altcuiva”. Clancy nu a prezentat nici semne de psihoză, a spus psihiatrul, dar a recunoscut că nu tratase niciodată un pacient cu psihoză postpartum.
Juraților li s-a cerut să decidă dacă Clancy era “responsabilă penal” pentru omoruri sau dacă suferea de o boală psihică în momentul comiterii crimelor și, prin urmare, era incapabilă să înțeleagă ce făcea. Procuratura a afirmat că “nu există nicio îndoială că Lindsay Clancy suferea de o boală psihică”. Cu toate acestea, aceștia au susținut că ea a acționat rațional comițând crimele atunci când soțul ei era plecat de acasă și strangulându-și copiii mai mari înaintea bebelușului.
Procurorul, Jennifer Sprague, a susținut în pledoaria finală că Clancy nu a respectat instrucțiunile medicilor care îi prescriu medicamentele și le-a ascuns informații, inclusiv gândurile de a-și face rău copiilor. “Știți că ea cunoștea diferența dintre bine și rău în acel moment, deoarece avea acele gânduri încă de la începutul lunii decembrie de a-și face rău copiilor și le-a povestit despre ele lui Patrick și mamei sale. Dar cui nu i-a spus este foarte important. Nu a spus niciunui medic”, a spus Sprague.
Ea le-a reamintit, de asemenea, juraților suferința pe care cei trei copii au îndurat-o înainte ca mama lor să-i omoare. “Gândiți-vă doar la asta: să fii strangulat, la durerea și confuzia prin care trec, iar totul este făcut de mama lor. Mama lor este cea care le face rău”, a spus ea.
“I-a lăsat aruncați pe podeaua subsolului ca niște jucării sparte, pentru că se săturase să mai joace jocul.” Clancy a plâns la masa apărării pe tot parcursul pledoariei finale a acuzării. Avocatul ei, Reddington, le-a spus juraților: “Această tânără nu a făcut nimic rău în viața ei. Era asistentă medicală. O fiică. O soție. Și o mamă al naibii de bună.”
Martor al faptelor
