În România, un cetățean poate ajunge cercetat de DIICOT pentru că a descoperit microfoane în propria locuință și a vrut să le înlăture. Situația a devenit un subiect de controversă, mai ales că evenimentul se întâmplă în jurul fostului candidat la Președinția României, Călin Georgescu. Ce se întâmplă cu dreptul la viața privată într-o țară care se prezentă ca democratică, dar unde instituțiile par să aibă un comportament selectiv?
Când devine suspectă intenția de a verifica microfoanele din casă?
În România, existența microfoanelor în locuințe, instalate fără consimțământul proprietarului, este un lucru grav. Totuși, faptul că un cetățean își verifică propria locuință pentru a descoperi astfel de dispozitive nu ar trebui să fie o motivare pentru anchetă. În schimb, este neobișnuit faptul că DIICOT se concentrează asupra fostului candidat la prezidențiale într-un moment în care țara pare să aibă alte probleme majore, cum ar fi traficul de persoane, traficul de droguri și exploatarea minorilor.
Întrebarea principală rămâne: de când a devenit suspect faptul că un cetățean dorește să afle dacă este supravegheat în propria casă? Oare DIICOT știe câți români își verifică periodic birourile și locuințele pentru a descoperi eventuale dispozitive de supraveghere? Până acum, nu s-a auzit de un astfel de caz mediatizat. De ce tocmai acum? De ce tocmai Călin Georgescu?
Se creează impresia că fostul candidat a devenit o prioritate absolută pentru unele structuri ale statului. Această impresie alimentează suspiciunile privind folosirea instituțiilor în confruntările politice, mai ales într-o situație în care dreptul la viața privată pare să fie în continuă dezbaterie.
DIICOT, microfoane și competența celor care le-au amplasat
În cazul în care microfoanele ar fi fost instalate de instituțiile statului în baza unor autorizații legale, se ridică întrebarea: cum au ajuns să fie descoperite? Dacă dispozitivele au fost identificate, înseamnă că operațiunea nu a fost tocmai una profesionistă. Poate ar trebui verificată și competența celor care le-au amplasat, nu doar comportamentul celui care ar fi încercat să le descopere.
Într-un stat democratic, cetățeanul trebuie să beneficieze de protecția vieții private. Iar supravegherea, atunci când este legal autorizată, trebuie să respecte condiții stricte. De această dată, se pune întrebarea: cine este responsabil pentru a asigura că instituțiile respectă aceste reguli?
De ce Călin Georgescu și nu alții?
Într-un mod paradoxal, în cazul lui Călin Georgescu, discuțiile publice au vizat un presupus prejudiciu de aproximativ un milion de euro. În schimb, în scandalul Nordis se vorbește despre prejudicii de zeci de milioane de euro și despre sute de persoane care reclamă că au fost înșelate. De ce într-un caz se ajunge la arestare preventivă, iar în alte dosare, cu prejudicii mult mai mari, inculpații pot fi cercetați în libertate?
Arestarea preventivă nu se stabilește în funcție de valoarea prejudiciului, ci de condițiile prevăzute de lege. Dar acest lucru nu elimină obligația instituțiilor de a explica public, în limitele legii, de ce se impun anumite măsuri. Care reprezintă un pericol mai mare pentru societate? O persoană acuzată că ar fi înșelat un individ cu un milion de euro sau cei acuzați că au prejudiciat sute de oameni cu zeci de milioane?
Încrederea cetățenilor în instituțiile statului pare să se dezvolte pe o linie în zig-zag. Cum să mai aibă românii încredere în instituțiile statului când văd asemenea diferențe de tratament? Anularea alegerilor prezidențiale din 2024 a adus o rană deschisă pentru democrația românească, iar întrebările privind transparența deciziei și responsabilitatea instituțiilor continuă să existe.
România pretinde că este un stat democratic, în care instituțiile funcționează independent, iar legea este egală pentru toți. Dar democrația nu înseamnă doar declarații frumoase, alegeri și discursuri despre statul de drept. Înseamnă transparență, responsabilitate și, mai ales, încrederea cetățenilor că instituțiile nu sunt folosite selectiv.
Iar când această încredere dispare, problema nu mai este doar a lui Călin Georgescu. Este problema întregii Românie!
David Voicu
