În centrul Brașovului, pe o stradă aglomerată, s-a petrecut o tragedie care a lăsat oamenii în șoc. Două persoane au murit, iar o a treia a fost grav rănită, într-un accident provocat de un șofer care, conform anchetatorilor, suferă de o boală neurologică diagnosticată încă de la vârsta de 18 ani. Deși avea cunoștința bolii, în ultimii ani, șoferul nu și-a mai urmat tratamentul, iar Parchetul a luat o decizie considerată de mulți inadmisibilă: a aplicat doar control judiciar, cu interdicția de a conduce, fără a lua măsuri mai ferme. Oare ce se întâmplă cu justiția?
Un șofer cu istoric medical, dar fără tratament
Conform anchetatorilor, șoferul avea un istoric medical extins, cu o afecțiune neurologică cunoscută de zeci de ani. Potrivit declarațiilor oficiale, acesta știa despre boala sa, dar nu și-a mai urmat tratamentul de mai mulți ani. În plus, ultima prescripție medicală identificată datează din 2022, ceea ce sugerează că nu a fost monitorizat de un medic curant. Chiar și prim-procurorul Adrian Radu a confirmat că această afecțiune nu este automat incompatibilă cu statutul de șofer, dar presupune “responsabilitate, tratament și urmarea tratamentului”. Totuși, în această situație, responsabilitatea pare să lipsească.
În 2020, șoferul a schimbat permisul de conducere, iar conform declarațiilor oficiale, a fost declarat apt pentru conducere. Există și informația că un medic a sesizat Poliția Rutieră în legătură cu retragerea permisului, ceea ce adaugă o altă întrebare: cum a fost posibil ca un om cu un istoric medical atât de serios să ajungă din nou la volan?
Un sistem care nu pare să funcționeze
În România, există o discrepanță clară între gravitatea unor evenimente și măsurile luate de justiție. În acest caz, doi oameni au murit, iar reacția judiciară a fost considerată de mulți insuficientă. Nu doar că șoferul nu a fost arestat, ci și măsura de control judiciar a fost percepută de familiile victimelor ca o soluție “blândă”, ce nu reflectă gravitatea tragediei.
În contextul acesta, se poate face o comparație cu cazul lui Șerban Huidu, un alt accident tragic din județul Brașov, unde trei persoane au murit. Deși cele două dosare nu sunt identice, publicul percepe o similaritate în modul în care justiția a reacționat. În ambele cazuri, oamenii au murit, iar măsurile luate de Parchet au fost considerate de mulți ca fiind “blânde”.
În plus, se poate observa că șoferul nu are un istoric de infracțiuni, ci doar câteva contravenții într-un interval de 30 de ani. Această realitate a fost utilizată ca argument de către autoritățile judiciare, dar pentru mulți cetățeni, nu pare să fie un motiv suficient pentru a nu lua măsuri mai severe, mai ales în contextul unei tragedii în care au fost împovărate două familii.
Întrebări pentru justiție și pentru sistem
În contextul acesta, se ridică întrebări serioase: ce se întâmplă cu modul în care sistemul medical, sistemul judiciar și autoritățile rutiere funcționează? Cum a fost posibil ca un om cu un istoric medical atât de evident să ajungă din nou la volan? Cine este responsabil pentru lipsa de monitorizare medicală și a tratamentului? Dar mai ales, cum poate fi percepută de o familie care tocmai și-a îngropat un membru controlul judiciar ca o măsură suficient de serioasă?
Este inevitabil să apară întrebarea: oare justiția nu mai are încredere în populație, sau oare populația nu mai are încredere în justiție? Când oamenii văd că tragedii grave nu sunt urmate de măsuri serioase, este natural să se întrebe: oare, în România, pentru o faptă mai gravă, te poți trezi încătușat, iar pentru o tragedie cu victime, te poți întoarce acasă cu un control judiciar?
Este timpul ca justiția, dar și sistemul de sănătate, să ofere răspunsuri clare, dar și măsuri serioase, care să reflecte gravitatea evenimentelor. Altfel, oamenii nu vor mai avea încredere în instituțiile care ar trebui să protejeze viața lor.
David Voicu
