Un mister de peste două decenii a fost finalizat recent, după ce cercetători au descoperit că uriașul crater găsit sub fundul Mării Nordului a fost creat de impactul unui asteroid. Conform unor studii publicate în revista ScienceDaily, acest eveniment s-a petrecut acum 43–46 de milioane de ani. Deși forma circulară a craterului și structurile geologice din jur sugereau de la început un impact cosmic, unele teorii susțineau că formațiunea ar fi putut apărea în urma unor procese geologice naturale.
Dovezi descoperite la 700 de metri sub fundul mării
Pentru a stabili originea craterului, o echipă de cercetători condusă de Uisdean Nicholson, de la Universitatea Heriot-Watt din Edinburgh, a analizat imagini seismice, probe de roci și simulări computerizate. Cele mai importante dovezi au fost găsite în probe de rocă prelevate dintr-un puț petrolier situat în apropierea craterului. Cercetătorii au identificat cristale rare de cuarț și feldspat, ale căror structuri au fost modificate de presiuni extreme. Acest tip de transformări este caracteristic impacturilor produse la viteze foarte mari și nu poate fi explicat prin procese geologice obișnuite.
“Am avut un noroc extraordinar să le găsim. A fost ca și cum am fi căutat acul în carul cu fân”, au precizat cercetătorii, subliniind că aceste cristale confirmă originea craterului. După stabilirea originii, cercetătorii au folosit simulări computerizate pentru a reconstitui evenimentul produs în urmă cu zeci de milioane de ani.
Un asteroid de 160 de metri a provocat un tsunami gigantic
Potrivit rezultatelor, un asteroid cu diametrul de aproximativ 160 de metri a lovit fundul mării dinspre vest, sub un unghi mic. Impactul a deplasat cantități uriașe de apă și roci, provocând o undă de șoc extrem de puternică. “În câteva minute, impactul a creat o perdea de roci și apă înaltă de 1,5 kilometri, care s-a prăbușit apoi în mare, generând un tsunami de peste 100 de metri”, au explicat specialiștii britanici. Potrivit simulărilor, tsunamiul ar fi depășit în înălțime un bloc de 30 de etaje.
De la descoperirea craterului, în 2002, oamenii de știință au formulat mai multe ipoteze privind formarea acestuia. Unii cercetători au susținut că formațiunea s-a produs prin deplasarea depozitelor subterane de sare, iar alții au pus-o pe seama activității vulcanice și a prăbușirii fundului mării. Dezbaterea a fost atât de puternică încât, în 2009, geologii au organizat chiar un vot privind explicațiile posibile. Majoritatea participanților au respins atunci ipoteza impactului unui asteroid.
Craterul Silverpit este unul dintre puținele cratere de impact subacvatice confirmate și bine conservate. Potrivit cercetătorilor, au fost identificate aproximativ 200 de cratere de impact pe uscat și numai 33 sub oceane. Însă, din cauza eroziunii, a mișcărilor tectonice și a altor procese geologice, multe dintre urmele coliziunilor cosmice au dispărut de-a lungul milioanelor de ani. Studierea craterului Silverpit le va permite oamenilor de știință să înțeleagă mai bine efectele impacturilor cosmice asupra fundului oceanelor și să estimeze consecințele pe care le-ar putea avea o coliziune similară în viitor.
Martor al faptelor
