Într-un moment în care comunicarea eficientă între medic și pacient este considerată un element esențial pentru o îngrijire medicală de calitate, un studiu realizat la cererea Colegiului Medicilor din România arată o cerere semnificativă pentru formare în acest domeniu. Potrivit rezultatelor, aproximativ 6 din 10 medici rezidenți care au participat la cercetare susțin că au nevoie ridicată sau foarte ridicată de cursuri de comunicare cu pacienții și cu aparținătorii acestora. Această cerere este semnificativ mai mare decât cea exprimată de medicii cu experiență mai mică, deși și aceștia au nevoie de pregătire în acest sens.
Un apel al fostului ministru pentru reforma educației medicale
Fostul ministru al Sănătății, Cseke Attila, a subliniat în urmă cu doar 4 luni importanța formării studenților în comunicare, declarând că este “imperativă” adoptarea unor “cursuri obligatorii” de comunicare cu pacienții din primii ani de facultate. Această cerere a venit în contextul în care Gabriela Florea, absolventă din 2012 a Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, a mărturisit la o conferință a Colegiului Medicilor că a trăit din primul an de facultate o experiență de “umilire”, care a avut un impact profund asupra ei. Mesajul fostului ministru a fost un semnal clar că reforma educației medicale nu mai poate fi amânată.
Studiul a fost realizat de o echipă de sociologi din cadrul Universității din București, între decembrie 2025 și februarie 2026, pe un eșantion reprezentativ de 1.471 de medici rezidenți din centrele universitare din domeniul medical din România. Rezultatele au fost ponderate pentru a reprezenta corect întreaga populație de medici rezidenți din țară. Conform comunicatului Colegiului Medicilor, nevoia de formare în comunicare crește odată cu experiența clinică: de la 61,5% în primii doi ani de rezidențiat la 64,8% în anii 5 și 6. Acest lucru sugerează că cu cât medicii dobândesc mai multă experiență, cu atât mai conștienți devină de importanța comunicării eficiente cu pacienții.
În cadrul studiului, 16% dintre medicii rezidenți care au exprimat o nevoie crescută de formare în comunicare au considerat că această nevoie este scăzută, în timp ce 22% au adoptat o poziție neutră. Aceste cifre arată o diversitate de opinii și nevoi, dar și o tendință clară de a recunoaște că formarea în comunicare este o necesitate pentru multe persoane din profesie.
Printre specialitățile în care nevoia de formare în comunicare este cel mai mare se numără pediatria, oncologia, psihiatria, medicina de familie și anestezia și terapia intensivă (ATI). În aceste domenii, peste 65-70% dintre medicii rezidenți au indicat o nevoie ridicată de pregătire în comunicarea cu pacienții. Pe de altă parte, deși 63% dintre medicii rezidenți își evaluează pozitiv abilitățile actuale de comunicare, doar 13,1% consideră că le stăpânesc suficient de bine. Acest contrast subliniază discrepanța între percepția personală și realitatea profesională.
Aparte de aceste cifre, studiul arată că 49,7% dintre participanți au ales varianta “în mare măsură” în ceea ce privește eficiența abilităților lor de comunicare. Această dată sugerează că, deși mulți medici recunosc că comunicarea este importantă, nu toți se simt pregătiți să o abordeze în mod eficient. În acest context, formarea în comunicare devine o prioritate pentru a reduce discrepanțele și pentru a asigura o îngrijire medicală mai calitativă.
Un semnal clar pentru reforma educației medicale
Rezultatele studiului sunt un semnal clar că sistemul medical românesc are nevoie de o reformă profundă în domeniul educației medicale. Cseke Attila a subliniat deja nevoia de a sprijini Ministerul Educației și managementul universităților de medicină, inclusiv UMF “Carol Davila”, în adoptarea unor bune practici. Această inițiativă este susținută de o comunitate largă de medici rezidenți care, conform studiului, exprimă o cerere semnificativă pentru formare în comunicare.
Mesajul fostului ministru a fost reafirmat de declarația Gabriela Florea, care a mărturisit că a trăit o experiență de umilire din primul an de facultate. Acest lucru arată că sistemul educațional existent are lacune serioase care pot influența negativ dezvoltarea profesiei medicale. Reforma trebuie să includă nu doar cursuri obligatorii de comunicare, ci și un suport continuu pentru a dezvolta aceste abilități pe parcursul carierei.
În concluzie, cererea de formare în comunicare a medicii rezidenți este un semnal clar că sistemul medical din România are nevoie de schimbări profunde. Dacă nu se ia în calcul nevoia exprimată de peste 60% dintre medicii rezidenți, riscul este ca calitatea îngrijirii medicale să rămână sub nivelul așteptat. Acest subiect nu este doar o problemă de educație medicală, ci un aspect esențial pentru siguranța și satisfacția pacienților.
Martor al faptelor
