Pe 9 octombrie 2026, unul dintre cele mai mari șantiere navale ale României de pe malul Mării Negre a trecut în mâinile unui grup german de armament. Rheinmetall Real Estate România SRL a câștigat licitația pentru Șantierul Naval Mangalia cu 138.034.320,47 de euro fără TVA, a anunțat lichidatorul judiciar CITR. E vorba de un activ strategic, aflat aproape de granița cu Bulgaria, pe singura ieșire la mare a țării.
Guvernul spune că a fost o victorie. Mulți români văd însă altceva: încă o piesă de suveranitate care pleacă din mâna statului. Iar întrebarea care circulă tot mai apăsat pe litoral e una singură. Azi Mangalia, mâine ce urmează? Portul Constanța?
Mangalia: 51% al statului pe hârtie, zero control în practică
Povestea nu începe acum. Din 2018, statul român deținea, prin Șantierul Naval 2 Mai, 51% din șantier, iar olandezii de la Damen aveau 49% și conducerea operațională. Majoritatea era a noastră, deciziile erau ale lor.
În 2024, chiar Damen Holding a cerut insolvența, cu datorii de peste 800 de milioane de lei, relata BZI. Pe 28 aprilie 2026 a venit falimentul, iar în mai lichidatorul a trimis notificări de concediere pentru 1.011 oameni. Apoi au urmat patru licitații la 184 de milioane de euro, fără niciun cumpărător. La a cincea, prețul a scăzut cu un sfert și abia atunci a apărut Rheinmetall.
Același tipar, în mai multe locuri
Mangalia nu e un caz izolat. Este a doua mare poartă industrială a apărării românești în care Rheinmetall ajunge să conducă. La Victoria, în județul Brașov, statul a semnat cu grupul german un acord pentru o fabrică de pulberi pentru muniție de peste 500 de milioane de euro. Potrivit Ziarului Financiar, Rheinmetall deține 51% din noua companie, iar Pirochim Victoria, firma statului, doar 49%.
Adică exact invers decât ar trebui într-o industrie de apărare națională. Iar la Mangalia, același grup are deja un contract de 920 de milioane de euro, finanțat prin împrumuturile europene SAFE, pentru patru nave militare care se vor construi chiar în șantierul pe care tocmai l-a cumpărat, arată Săptămâna Financiară. Contractul e semnat cu NVL, firma de construcții navale militare pe care Rheinmetall a preluat-o în martie 2026.
Portul Constanța: al statului, dar cât de al nostru?
Portul Constanța e încă administrat de o companie a statului român. Dar și acolo, terminalele cheie se operează de mult de către străini. Cel mai mare terminal de containere de la Marea Neagră, Constanța Sud, e operat de DP World, gigantul logistic din Dubai, care și-a prelungit concesiunea până în 2049, potrivit ZF. Pe 12 octombrie 2026, compania a anunțat o investiție de 100 de milioane de euro în electrificarea terminalului, relatează Economedia.
Nimeni nu a anunțat vânzarea Portului Constanța. Dar privește harta: șantierul de la Mangalia la nemți, cel mai mare terminal de containere operat din Dubai până aproape de jumătatea secolului, iar MSC, cel mai mare armator din lume, deja în discuții cu Rheinmetall pentru a împărți șantierul de la Mangalia, conform Romania Insider. Ce mai controlează efectiv România pe propria coastă?
De ce Marea Neagră contează acum mai mult ca oricând
De la invazia Rusiei în Ucraina, Marea Neagră a devenit linie de front. Coridorul de cereale ucrainean trece prin Constanța, NATO își consolidează prezența pe flancul estic, iar porturile și șantierele navale sunt infrastructură militară de prim rang. Exact în acest moment, România scoate din mâna statului unul dintre puținele locuri în care poate construi nave.
Guvernul promite că Mangalia va deveni “unul dintre principalele centre europene pentru construcția navelor militare”, potrivit Digi24. Centru european, poate. Românesc, nu. Navele vor fi construite pe pământ românesc, cu muncitori români, din bani împrumutați de România, dar de o companie germană, în baza unui proiect german, într-un șantier german.
Ce nu ni se spune
Nicio autoritate nu a prezentat public angajamentele scrise ale cumpărătorului: câte locuri de muncă garantează, cât investește, ce se întâmplă cu șantierul după 2030, când navele militare vor fi gata. Nu știm nici cât din cei 138 de milioane ajunge la stat, într-un faliment în care cel mai mare creditor e chiar grupul Damen.
Opoziția cere explicații. Deputatul AUR Eduard Koler susține că ar fi existat o ofertă de 184 de milioane de euro și întreabă cine a respins-o, relatează Ziare.com. Documente nu a prezentat, dar întrebarea rămâne în aer.
Mangalia s-a pierdut pas cu pas: întâi conducerea, apoi banii, apoi oamenii, apoi șantierul. Dacă nimeni nu cere socoteală acum, aceeași rețetă poate fi aplicată oricărui alt activ strategic de pe coastă. Iar atunci întrebarea din titlu nu va mai fi o întrebare.
