Taxe pe saracia adaugata
Autodemolare un nou concept de conservare a patrimoniului
Tags: Bacsó László, bihor, Castelul Zichy, ghimpele.ro, Liceului Teoretic „Petõfi Sándor“, Paluska Gheorghe, Sãcuieni
Zeci de monumente istorice de valoare patrimoniala, vestigii ale unor vremuri de glorie demult apuse, zac în paragina în Bihor, sub privirile indolente ale autoritatilor, si demolate, în ultimul deceniu, mai mult de nepasarea capetelor ministeriale ce s-au succedat la Cultura, decât de anii care le apasa. Banii sunt vesnica problema. De fapt, lipsa lor, iar acesta este motivul superuzitat în absolut toate explicatiile ce se dau vizavi de lipsa de implicare pentru salvarea acestor vestigii, multe dintre ele ultime marturii ale unor zone din Bihorul medieval. Oricare ar fi explicatiile, realitatea este de netagaduit. Sub ochii nostri, guvernantii ne demoleaza istoria.
Desi judetul Bihor este înzestrat cu o sumedenie de monumente istorice, nu multa lume pare sa stie de existenta acestora. Dezinformati sau, pur si simplu, dezinteresati, localnicii satelor ale caror nume se leaga de evenimente importante din trecutul judetului par sa nu stie mai nimic despre istoria locurilor natale. Si, de necrezut poate pentru multi, nu stiu mai nimic nici despre valoarea monumentelor din zona, multe dintre ele vechi fortificatii naclaite de sângele si sudoarea propriilor înaintasi. Iar altele conace boieresti, cladite cu osul si truda acelorasi truditori ai pamântului. Toate însa obiective cu valoare arhitecturala de importanta nationala. Monumente care sunt, majoritatea, ruine. De parca timpul n-ar fi fost destul de mare mester sa le darâme, acum guvernantii nostri fac mai mult decât atât: le demoleaza cu propria nepasare.
Unele dintre aceste vestigii sunt înca vizibile, într-o stare mai buna care ar permite refacerea lor si includerea pe lista obiectivelor turistice care fac din Bihor unul dintre cele mai atractive judete din România. Altele au ajuns în ultimul stadiu de degradare, iar din fala de odinioara a mai ramas un morman de caramizi despre care cu greu se poate crede ca ar mai putea capata vreodata contururi de cladire. Din unele nu a mai ramas decât un morman de tarâna. Chiar daca sunt lasate spre calea pierzaniei, tot monumente istorice ramân. Responsabili pentru modul în care au ajuns cladirile respective sunt proprietarii acestora. Aflate în proprietatea primariilor comunale sau, unele, în proprietate privata – recapatate prin retrocedare, tot în aceeasi stare de degradare sunt. Iar nimanui nu pare sa-i pese.
Zichy, castel pentru cheflangii
Un bun exemplu de monument parasit ar fi Castelul Zichy din comuna Diosig. A fost construit în 1701 de catre nobila familie Zichy, de al carui trecut se leaga si o relatie speciala cu Curtea regala de Habsburg, carora Zichy le livra constant din productia de vinuri alese. Castelul a fost transformat din resedinta nobiliara într-o renumita scoala de viticultura, care a functionat aproape doua secole. Din 1965, acesta a devenit o casa agronoma, dar nu pentru mult timp. „În 1982 s-a mutat si casa agronoma, si de-atunci a început degradarea”, spune primarul comunei, Bacsó László, administratorul monumentului. „Salile castelului au devenit ateliere de croitorie, iar odata cu privatizarea s-a schimbat totul. În momentul de fata, avem un singur scop, acela de a încerca sa-l repunem în valoare din punct de vedere turistic, mai ales ca avem la dispozitie si 1 hectar de parc dendrologic plus apa termala”, a mai spus primarul. Forajul de apa geotermala se afla în studiu de prospectiune iar dupa finalizarea acestuia primarul are de gând sa si înceapa lucrarile. „Am vorbit cu specialisti pentru restaurarea cladirii, iar suma se ridica la câteva milioane de euro. Cladirea are 44 de camere, e mult de lucru, si am încerca sa o refacem cum era înainte”, precizeaza încrezator Bacsó László, care se declara deschis pentru orice colaborare cu un eventual investitor. Chiar daca cladirea e într-o stare de degradare accentuata, parcul Castelului Zichy este bine întretinut si folosit, în fiecare an, pentru sarbatorile Diosigului.Castelanii boschetari
Tot în nordul judetului, la Sacuieni, se înalta triumfator Castelul Stubenberg, fosta mosie a celei mai înstarite familii din zona din vremea aceea. Construit în prima faza în secolul XVIII si finalizat în secolul XIX, castelul a apartinut casei regale de Habsburg, care i l-a daruit lui Dietrichstain, iar acesta, dupa un timp, l-a vândut familiei Stubenberg. Actualmente, cladirea se afla în proprietatea statului Român, dupa ce cererea depusa de mostenitorii Roderich Pilars de Pilar si Johann Stubenberg pentru revendicarea castelului a fost refuzata. Castelul Stubenberg nu a fost pustiu în tot acest timp. Pâna anul trecut a gazduit elevii Liceului Teoretic „Petõfi Sándor“ din localitate. „Când s-a mutat liceul de acolo, a avut loc o festivitate numita „Adio de la Castel”, unde foarte multi elevi si profesori s-au emotionat, pentru ca au crescut în acea cladire”, povesteste Bokor Zoltán Csaba, referentul topografic al Primariei Sacuieni. „Acum, nu mai ramâne decât sa cautam un investitor strain. Am avut oferte. În urma cu câtiva ani, a venit un suedez care dorea sa deschida aici un centru sanitar pentru cardiaci sau chiar un hotel. A renuntat, însa, pentru ca nu stia ce se va întâmpla cu cladirea”, povesteste Bokor. Secretarul Primariei Sacuieni, Paluska Gheorghe, spune ca ar trebui sa i se dea o destinatie cât mai repede, pentru ca o parte s-a autodemolat deja. „Ar trebui sa gasim o solutie. În bugetul local nu sunt bani, si nu ne putem ocupa noi de restaurare. Nu stiu care ar fi solutia cea mai buna: sa fie lasat asa ori refacut”, zice acesta. În prezent, în fiecare aripa a cladirii locuiesc câteva familii fara adapost, singurii paznici ai locului. Care fac si economie la primarie...Otomani: fost conac, viitor muzeu
În satul Otomani din comuna Salacea, lucrurile stau diferit... Cel putin deocamdata. Primarul comunei, Porsztner Sarolta Melinda, are motive sa fie mândra. „Avem un proiect comun cu Ungaria, finantat de Uniunea Europeana, pentru a reabilita Conacul Otomani. Proiectul se deruleaza în doua faze. Vrem sa reabilitam partea interioara si exterioara si sa deschidem o sala de expozitie legata de Apele Române”, spune Porsztner Sarolta Melinda. Aflat în proprietatea primariei, conacul pare a fi singurul monument istoric din împrejurimi pe baza caruia a fost derulat un proiect: „Muzeul de informare educationala a istoriei apelor Crisul si Valea Ierului”. Initiativa a venit din partea Consiliului Judetean Bihor, care ne sprijina în tot ceea ce vrem sa facem”, precizeaza primarita Porsztner.Daca nu eu, atunci cine?
Singura si, poate, cea mai plauzibila scuza pe care o folosesc primariile care au în patrimoniu monumente istorice de importanta nationala este ca nu au fonduri pentru reabilitare. Pe vreme de criza, buna, nebuna, tine scuza... Însa, la Primaria Soimi, lumea e onesta. „Fonduri sunt, dar nu e cine sa puna în miscare proiectul”, recunoaste, deschisa, Ana Natalia Hut, secretara Primariei Soimi. „Niciunul dintre primarii care au fost pâna acum nu au facut nimic. Daca nu exista vointa... Eu nu ma pot implica decât emotional”, mai spune indignata femeia. În Sânnicolau de Beius exista un sit arheologic situat pe „Dealul Botoaca”, de unde „vegheaza” peste întreg satul un vechi turn de aparare ridicat semet la începutul anilor 1300. Cu trecerea timpului, turnul s-a deteriorat constant, scazând în înaltime. Dar, cui sa-i pese, ca primarilor locului chiar deloc? „Nu avem nicio sansa sa-l convingem pe primar sa faca ceva în privinta monumentului. Nu-l intereseaza. Poate, pe urmatorul”, spune cu naduf secretarul din Soimi. Dac-o mai fi turnul pân’ s-o gasi bunavointa vreunui edil. În contrareplica, dar fara cuvinte, viceprimarul comunei, Ioan Vaida, prezent la discutie, zâmbea tâmp.Cetatea lui Menumorut
Istoricul localitatii Finis, de la poalele Muntilor Codru Moma, se împleteste strâns cu istoricul cetatii cu acelasi nume, asezata la hotarul satului, pe vârful unui pisc, cetate din care, din pacate, mai sunt azi doar ruinele unor metereze. Cetatea a fost construita de Menumorut din lemn si reconstruita apoi din piatra în timpul regelui Béla al IV-lea, imediat dupa navalirea tatarilor (1241). Prin pozitia sa strategica, cetatea apara calea de acces spre Oradea si Sud-Vestul Transilvaniei dar, în acelasi timp, proteja centrele argintifere din zona Beiusului. Ca si ansamblu arhitectural, Cetatea Finisului e alcatuita dintr-un complex de trei turnuri, unul mai înalt, vizibil din comuna. Zidurile sunt construite din bolovani colturosi si masivi; meterezele sunt la 6-9 m una de alta si sunt înconjurate de santuri de aparare. Dar, cu timpul, sansele ca drumul care duce spre cetate sa mai fie accesibil nu sunt foarte mari. Si asta, pentru ca nu exista niciun indicator în zona care sa te ghideze spre fortificatie, iar singura cale de acces este foarte greu accesibila. Daca tot nu mai trece nimeni, au fost altii care sa blocheze accesul cu... lemne pentru iarna. Cât despre cetatea Finisului, secretarul primariei, Serb Ioan, este cam indecis în proprietatea cui se afla aceasta. „Se afla pe teritoriul administrativ al primariei”, zice edilul. Dar, dupa ce se gândeste putin mai bine, spune ca, de fapt, „ba nu e al primariei, ci e al satului”. Nu se putea concentra îndeajuns din pricina butonatului telefonului mobil.Tiganii „arheologi”
Un monument istoric cu un trecut despre care Bondar Gheorghe, primarul comunei Batar, îsi aminteste cu placere, pentru ca a facut parte din copilaria lui, este „Biserica turcilor”. Însa a trecut mult timp de-atunci, iar acum din ea nu s-a mai ales decât o movila. Usor dezamagit, spune ca nu prea are ce sa vorbeasca despre ea. „Îmi amintesc ca, prin clasa a VI-a, am facut niste sapaturi si am gasit acolo doua schelete umane, dar am fost oprit de catre autoritati sa mai continui sa sap”, povesteste acesta. „Nu mai avem ce sa reabilitam, pentru ca nu a mai ramas nimic”, adauga primarul. Tot în Batar, la iesirea din comuna, se afla si un conac renumit pentru încaperile colorate în functie de florile amplasate în ele si pentru parcul dendrologic imens de care dispune cladirea. În urma cu câtiva ani, tiganii au gasit, sapând în jurul conacului, niste arme, printre care o sabie, o secure si un vârf de sulita. „Acestea se afla în posesia unui localnic, dar mi-a promis ca mi le va da mie, pentru ca vreau sa fac un muzeu în aceasta localitate”, precizeaza primarul.Cetatile invizibile
Cât despre cetatile medievale, nimeni nu pare a sti despre existenta lor, ca sa nu mai vorbim despre un istoric. Fosta cetate de la Adoni, din comuna Tarcea, construita în secolul XIV este una dintre multele fortarete din care nu a mai ramas nimic. Întrebati despre cetatea respectiva, satenii nici macar nu stiu ca a existat asa ceva în satul lor, daramite sa te îndrume spre locul cu pricina. Situata la marginea satului, în spatele gradinii unui localnic, abia ca se mai vede locul pe care a fost construita. Situatie asemanatoare cu cea de la Adoni e si la Crestur, din comuna Abramut. În Epoca Medievala, în secolul XV-XVI, a fost construita o biserica amplasata pe câmpul satului. Azi însa, e „Turnul Ciunt”, ca doar atât a mai ramas de ea... o bucata de caramida care abia se zareste de la marginea drumului. Nici resedinta nobiliara a familiei Toldy din Sânicolau Român nu mai exista. Odata cu trecerea timpului, aceasta s-a degradat într-atât încât nu a mai ramas decât locul pe care a fost amplasata. La privat s-a demolat În comuna Tarcea, în satul Galospetreu, se afla doua conace, ambele acum din nou în proprietate privata. Unul dintre ele, conacul Frater, a fost reabilitat si în prezent este orfelinat care gazduieste peste 20 de copii. Celalalt însa, conacul Draveszky, este lasat în autodemolare. Mai multe informatii despre ele ia de unde nu-s? Singurele lucruri pe care Kerezsi Attila Sándor, viceprimarul comunei Tarcea, le stie despre cele doua foste resedinte de boiernasi: ca nu-s ale primariei pe care el o conduce. Aflat în proprietatea unui cetatean din Alba Iulia, conacul sta ascuns într-o mare de verdeata, iar în jurul lui o alta mare... de porumb. Aflat într-o stare avansata de degradare, o parte din acoperis s-a si darâmat. „Nu avem ce face cu el. Proprietarul e la Alba Iulia si, oricum, nu-l intereseaza, din pacate. Nu ramâne decât sa se darâme”, spune un localnic.N-avem, n-avem, n-avem
Chiar daca monumentele istorice sunt pe cale sa dispara definitiv nu doar din locurile în care mai sfideaza, maiestuos, trecerea anilor, ci si din memoria satelor ale caror colectivitati par damnate sa le uite, în loc sa le pastreze vii în amintiri, sunt câtiva care s-au îngrijit ca uitarea sa nu fie deplina. „Pentru fiecare monument care exista, am facut câte o monografie”, zice directorul Directiei judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultu-ral National Bihor. „La 1 decembrie, în acest an, se va tine o lectie de dirigentie în licee, unde vor fi elogiate faptele stramosilor elevilor”, mai spune Bradu. Însa fonduri pentru restaurarea monumentelor istorice din judetul Bihor nu sunt, ca „doar e obligatia proprietarului”, zic la unison autoritatile. Chiar daca proprietar e, în multe cazuri, statul român. „Abia am obtinut 20 de milioane de euro pentru Cetatea din Oradea. Nu sunt fonduri pentru celelalte”, mai adauga Mircea Bradu. Conturând, de fapt, în scuze frumoase, o realitate sumbra: monumentele Bihorului sunt sortite pieirii, iar de data aceasta nu sub ascutisul iataganelor tataresti... (Florina Hendre, Sorin Sotoc)Tags: Bacsó László, bihor, Castelul Zichy, ghimpele.ro, Liceului Teoretic „Petõfi Sándor“, Paluska Gheorghe, Sãcuieni
Comentarii (2)
“Biserica turcilor” din Batar (Bihor)
November 7th, 2009 at 8:30 pm
[...] Un monument istoric cu un trecut despre care Bondar Gheorghe, primarul comunei Batar, îsi aminteste cu placere, pentru ca a facut parte din copilaria lui, este „Biserica turcilor”. Însa a trecut mult timp de-atunci, iar acum din ea nu s-a mai ales decât o movila. Usor dezamagit, spune ca nu prea are ce sa vorbeasca despre ea. „Îmi amintesc ca, prin clasa a VI-a, am facut niste sapaturi si am gasit acolo doua schelete umane, dar am fost oprit de catre autoritati sa mai continui sa sap”, povesteste acesta. „Nu mai avem ce sa reabilitam, pentru ca nu a mai ramas nimic”, adauga primarul. Tot în Batar, la iesirea din comuna, se afla si un conac renumit pentru încaperile colorate în functie de florile amplasate în ele si pentru parcul dendrologic imens de care dispune cladirea. (sursa: Ghimpele de Bihor, Autodemolarea: un nou concept de conservare a patrimoniului) [...]
Conacele Frater si Draveszky din Galospetru, Tarcea
December 3rd, 2009 at 8:55 pm
[...] În comuna Tarcea, în satul Galospetreu, se afla doua conace, ambele acum din nou în proprietate privata. Unul dintre ele, conacul Frater, a fost reabilitat si în prezent este orfelinat care gazduieste peste 20 de copii. Celalalt însa, conacul Draveszky, este lasat în autodemolare. Mai multe informatii despre ele ia de unde nu-s? Singurele lucruri pe care Kerezsi Attila Sándor, viceprimarul comunei Tarcea, le stie despre cele doua foste resedinte de boiernasi: ca nu-s ale primariei pe care el o conduce. Aflat în proprietatea unui cetatean din Alba Iulia, conacul sta ascuns într-o mare de verdeata, iar în jurul lui o alta mare… de porumb. (via Ghimpele de Bihor: Autodemolarea…) [...]
Ai dreptul la replica: